Albastrul se referă la orice nuanță care are o lungime de undă între 420 și 490 de nanometri. Este una din culorile primare.
Dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, căci privirea pătrunde
fără a întâlni niciun obstacol. Albastrul este cea mai imaterială dintre
culori. În general, natura nu înfătișează albastrul decât alcătuit din
transparentă, adică un vid acumulat, vid al aerului, al apei, vid al
cristalului sau al diamantului. Vidul este precis, pur si rece.
Albastrul este cea mai rece dintre culori si, în valoarea sa
absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru.
Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul
devine o cale a visului.
Un mediu albastru calmează, linisteste, dar, spre deosebire de cel
verde, nu tonifică, pentru că el nu prefigurează decât o evadare fără
priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă.
Profunzimea verdelui conferă, după Kandinsky, o impresie de odihna
terestră si de mulțumire de sine, în timp ce profunzimea albastrului are
o gravitate solemnă, supraterestră.
Albastrul si albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detasarea
fasă de valorile acestei lumi și înălțarea sufletului către Dumnezeu,
adică spre aurul care va întâmpina albul virginal, în timpul ascensiunii
sale prin albastrul ceresc.
În budismul tibetan, albastrul este culoarea lui Vairochana, a
Întelepciunii transcendente, a potentialitătilor si, simultan, a
vacuității, a cărei posibilă imagine este aceea a imensitătii cerului
albastru. Lumina albastră a Întelepciunii lui Dharmadhatu (lege sau
conștiință originară) are putere orbitoare, dar ea este cea care
deschide calea Eliberării.
Culoarea albastru face să crească capacitatea de apărare imunitară si facilitează foarte mult regenerarea celulară.
Sursa:Wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu